Clarificări cu privire la sumele de bani obținute de salariații din învățământ

Intrucat în ultima vreme am identificat o confuzie privind drepturile castigate în instanta de catre salariatii din invatamant şi suntem intrebati de ce Sanitas nu intreprinde aceleasi demersuri, venim cu urmatoarele precizari.

• In 2008, Parlamentul a adoptat o lege de majorare a salariilor profesorilor cu 50%. Ulterior, Guvernul Tariceanu a adoptat o Ordonanta de Urgenta prin care cresterile salariale ale cadrelor didactice erau limitate la 17%. In urma declararii acestei ordonante de urgenta ca neconstitutionala, in instante au aparut practici neunitare in decursul timpului, astfel incat, in unele instante s-a obtinut reincadrarea cu pastrarea drepturilor salariale majorate cu 50%, in alte instante nu.
Asadar instantele au emis decizii diferite ca si continut referitor la majorarea cu 50% a salariilor profesorilor decisa de Parlament in 2008 si abrogata ulterior.
Aceasta lege a fost valabila si si-a produs efectele timp de 6 luni, DAR in noua lege a salarizarii, adoptata in 2010, se prevede ca salariul brut din luna octombrie se majoreaza cu 15% incepand cu 1 ianuarie 2011.
Pentru aceasta perioada de 6 luni au fost obtinute sentinte prin care statul a fost obligat la plata diferentei de salarii.

In sistemul de sanatate publica nu a existat niciodata o lege care sa prevada majorarea cu 50% a salariilor, pentru acest motiv nu am putut actiona in instanta.

Majorarea cu 50% a salariilor a fost castigata in instanta de peste 50 de mii de profesori din totalul de 306.000 de cadre didactice si auxiliare din sistemul public de educatie, tot asa cum sunt foarte multi profesori care nu le-au castigat.

• Cu privire la castigarea in instanta a sumelor retinute ca urmare a Legii 118/2010 prin care s-a dispus diminuarea veniturilor salariale cu 25% de catre guvernul Boc, putem afirma ca in Romania nu a castigat nimeni despagubirea sumelor de bani retinute in cuantum de 25% prin Legea 118/2010. In acest caz instantele de judecata au avut o practica unitara, existand chiar o sentinta regulatoare a Inaltei Curti de Casatie şi Justitie prin care instantele erau obligate sa pronunte acelasi tip de sentinta in cauzele similare.
Din pacate nici demersurile internationale in materie, respectiv cererile de judecata inaintate catre CEDO nu s-au bucurat de mai mare succes (vezi cazul Felicia Mihaes impotriva Romaniei - cererea nr. 44232/2011 si cauza Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei - cererea nr. 44605/ 2011).